Un Psalm; Tânjire
Cum dorește un cerb izvoarele de apă
Așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
După cum pustiul tânjește să fie udat de ploaia cerului
Așa dorește ființa mea să fie inundată de prezența Ta.
Căci, Doamne, Tu m-ai creat pentru Tine,
Ca să-mi găsesc plăcerea-n Tine.
De aceea sufletul meu nu-și va găsi odihna
Decât dacă și-o găsește în Tine.
Numai Tu, Doamne, poți împlini
Cele mai adânci tânjiri ale inimii
Și numai Tu, Doamne, poți umple
Golul ce există în mine.
Tu, și numai Tu, ești comoara cea mai de preț
Ești izvorul dătător de viață,
Ești pâinea, care stâmpără foamea sufletului
Și ești fericirea pe care o caută ființa mea.
(Sela)
Fără Tine, Doamne,
Sufletul meu este un gol,
Pe care nimic și nimeni în această lume nu-l poate umple,
Pentru că golul inimii mele are forma Ta.
Fără Tine, Doamne,
Viața mea este o alergare la nesfârșit,
După fericirea pe care nimic și nimeni nu mi-o poate da,
Pentru că sfârșitul alergării mele ești Tu.
Fără Tine, Doamne,
Ființa mea este un pământ sec, uscat și fără vlagă,
Pe care nimic și nimeni nu-l poate face roditor,
Pentru că roada bună o dă numai Duhul Tău.
Fără Tine, Doamne,
Trupul meu este o floare care se ofilește, se usucă și cade jos,
Pe care nimic și nimeni nu o poate ridica și împrospăta,
Pentru că trupul, numai Tu îl poți vindeca și în veșnicie răscumpăra.
Da, Doamne, Tu ești totul
Și fără Tine nu sunt nimic.
Am nevoie de Tine;
Sunt dependent de Tine.
După cum un pruncușor are nevoie de mama lui pentru a se hrăni,
Tot așa am eu nevoie de Tine, pentru a mă mântui.
După cum mlădița are nevoie de viță pentru a rodi
Tot așa am eu nevoie de Tine, pentru a trăi.
(Sela)
Recunosc, însă, o, Doamne,
Că nu Te-am căutat destul,
Ci-am preferat s-alergat la lume
În loc vin la Tine.
În loc să mă răcoresc în Tine,
Mi-am săpat fântâni care nu pot ține apă;
Și-n loc să mă adap din Tine,
Am însetat bând din lume.
În loc să-mi găsesc fericirea în Tine,
Mi-am căutat fericirea de-o clipă în pofte;
Și-n loc să mă bucur de Tine,
Am umblat tot trist prin lume.
În loc să Te prețuiesc pe Tine,
Am pus valoare pe ceea ce este lipsit de valoare;
Și-n loc să fi descoperit în Tine cea mai de preț comoară,
Am rătăcit tot sărac prin lume.
Dar, mai recunosc ceva, o, Doamne:
Că și atunci când am venit la Tine,
Am căutat ce pot obține de la Tine,
În loc să Te doresc pe Tine.
(Sela)
De aceea, Doamne, eu Te rog:
Umple-mă cu Tine!
Să nu-mi doresc nimic în lume
Decât pe Tine.
Și de vreodată voi căuta în altă parte
Ceea numai Tu poți oferi,
Creează-n mine o tânjire
Care să mă ducă la Tine.
Da, Doamne, dă-mi
Ceea ce numai Tu poți da!
Dă-mi, Doamne,
O tânjire după Tine!
Dă-mi, Doamne,
Dă-mi-Te pe Tine mie
Și leagă-mă de Tine!