Un psalm; plin de speranță
Doamne, către Tine strig cu glasul meu
Și la Tine îmi înalț ruga.
Căci nimeni nu este ca Tine,
Plin de bunătate și făcător de minuni.
(Sela)
Doctorii s-au pronunțat
Și oamenii de știință care cercetează trupul și-au spus părerea.
Dar Doamne, ultimul cuvânt îl ai Tu;
Căci Tu ești Cel ce cercetezi rărunchii și mădularele
Și Tu le știi pe toate.
Oamenii observă și trag concluzii;
Se uită, judecă și pun un diagnostic.
Dar Tu, Doamne, pătrunzi acolo unde ochiul oamenilor nu are acces
Și ceea ce Tu faci în adâncime îi pune în uimire chiar și pe cei mai înțelepți dintre oameni.
Tu l-ai întocmit pe copilaș
Și l-ai țesut în pântece.
Înainte să fi fost conceput,
Tu l-ai cunoscut îndeaproape.
Tu ești Cel ce zdrobești
Și Cel ce vindeci,
Cel ce aduci întristare
Pentru ca apoi să prefaci întristarea în bucurie.
(Sela)
Cei ce Te iubesc mă încurajează cu ale lor cuvinte
Și mă înconjoară cu rugile lor.
Însă cei ce nu Te cunosc vorbesc cu batjocură și spun:
Nici Dumnezeu nu-l mai scapă!
Nici o minune nu mai poate să răstoarne sfaturile medicilor!
Dar, Doamne, eu în Tine nădăjduiesc.
Tu ești scutul meu și slava mea.
Tu îmi vei ridica capul
Și nu vei lăsa de rușine pe robul Tău,
Nici Numele Tău de batjocură.
(Sela)
Ai milă de mine, Dumnezeule,
Și ascultă-mi plângerea!
Întoarce-ți Fața spre mine
Și îndură-te de mine!
Auzi-mi suspinările
Și ia aminte la strigătul meu!
Noaptea, în așternutul meu, suspin
Și ziua de-abia pot să-mi stăvilesc lacrimile!
Sunt sleit de atâta plâns
Și mi s-au înroșit ochii de atâta întristare.
Perna îmi este scăldată în lacrimi
Și lacrimile au udat locul în care mă prostern înaintea Ta.
În îndurarea Ta cea mare,
Răspunde cererilor mele!
Pentru slava Numelui Tău,
Lucrează cu putere
Și izbăvește-mă din strâmtorarea mea!
(Sela)
Doamne, minunile Tale sunt cunoscute de-a lungul generațiilor
Și toate popoarele laudă faptele Tale mărețe.
Tu ai văzut strâmtorarea în care se afla poporul Tău
Și ai auzit disperarea din strigătul lui.
Atunci, l-ai izbăvit din robie cu brațul Tău puternic
Și l-ai făcut să treacă marea pe pământ uscat.
Când boala amenința viața,
Robii Tăi au strigat către Tine
Și Tu i-ai scos din Locuința Morților
Și le-ai pus picioarele pe stâncă.
Tu nu ai lăsat pe dușmanii Tăi
Să-și bată joc de poporul Tău,
Ci ai luptat pentru el,
Ca un Războinic viteaz.
Da, Fiul Tău a murit în slăbiciune,
Dar a fost înviat în putere.
El a purtat toate neputințele pe cruce
Și în moartea Sa există vindecare.
Mântuitorul nu este străin față de slăbiciuni
Și cât a fost pe pământ s-a îndurat de cei nenorociți și bolnavi.
Tu n-ai lăsat ca Trupul Lui să vadă putrezirea,
Iar prin învierea Sa, ai promis răscumpărarea trupurilor.
(Sela)
Doamne, Tu nu te schimbi.
Tu ești același ieri, azi și în veci.
Ce ai făcut,
Oare nu vei mai face?
Și minunea pe care o istorisește mama mea,
Oare nu vei lăsa ca ochii mei să vadă pentru fiul meu?
Puterea Ta nu a slăbit
Nici îndurarea Ta nu a ajuns la capăt.
Brațul Tău nu s-a scurtat
Și nici urechile Tale nu S-au astupat.
De aceea, arată-ți puterea, o, Domnul meu!
Fă o lucrare potrivit cu faima Numelui Tău!
Pentru ca toți să rămână uimiți
Și toți să cunoască că Tu ești Dumnezeul meu Cel viu!
Amin!