Un Psalm; Iartă-mă
Doamne, iartă-mă
Pentru tot ce Ți-am greșit
Și pentru tot ce n-am spus bine
În a mele rugăciuni
Înălțate către Tine.
Doamne, iartă-mă pentru întrebări necuviincioase
Pe care Ți le-am pus în rugăciune
Care par să pună la îndoială
Credincioșia Ta față de mine
Și-a Ta bunătate mare.
Doamne, iartă-mă pentru cereri îndrăznețe
Pe care Ți le-am făcut în rugăciune
Și care par să-Ți poruncească
Ca și cum eu aș stăpâni peste Tine
Iar Tu ai fi slujitorul meu.
Doamne, iartă-mă pentru așteptări mărețe
Pe care le-am avut în rugăciune
Și care par să Te ispitească
Să faci ceea ce Tu nu ai promis
Că vei face pentru mine.
Doamne, iartă-mă pentru presupunerea încăpățânată
Pe care am arătat-o în rugăciune
Și care pare să transmită
Că știu mai bine decât Tine
Ce ar trebui să faci Tu pentru mine.
Doamne, iartă-mă pentru nerăbdarea stăruitoare
Pe care am demonstrat-o în rugăciune
Și care pare să proclame
Că timpul meu e mai potrivit decât al Tău
Și c-am așteptat destul.
Doamne, iartă-mă pentru lacrimile neîntrerupte
Pe care le-am vărsat în rugăciune
Și care par să Îți spună
Că nu mai am nici o speranță-n Tine
Și că mâhnirea mea nu va mai avea sfârșit.
(Sela)
Căci, Doamne, cum aș putea vreodată
Să pun la îndoială bunătatea Ta față de mine?
Să mă cred eu stăpân iar Tu slujitorul meu?
Să te forțez să faci ceva ce Tu nu ai plănuit?
Să cred că voia mea e mai bună decât a Ta?
Să cred că timpul meu e mai potrivit decât al Tău?
Să cred că Tu mă întristezi cu plăcere
Și că nu Te vei îndura iarăși de mine?
Doamne, Tu niciodată nu dezamăgești,
Deși nu întotdeauna explici ce faci;
Nimeni nu-Ți poate porunci,
Deși deseori împlinești cererile noastre;
Nimeni nu Te poate obliga să faci ceva,
Deși multe sunt promisiunile Tale;
Planurile Tale nu sunt planurile noastre,
Deși Tu dai răspuns hotărârilor noastre;
Tu toate le faci frumoase la timpul Tău,
Deși deseori ai răbdare și aștepți după noi;
Doamne, Tu niciodată nu mâhnești cu plăcere,
Deși nu întotdeauna oprești plânsul nostru.
Da, Doamne, Tu nu mă respingi pentru totdeauna,
Ci, când mă mâhnești,
Tu Te înduri iarăși de mine
După bunătatea Ta cea mare.
Căci Tu nu mă necăjești
Nici nu mă întristezi cu plăcere,
Ci bunătățile Tale nu s-au sfârșit
Și îndurările Tale nu au ajuns la capăt.
Ele se înnoiesc în fiecare dimineață
Și mare este credincioșia Ta față de mine.
(Sela)
De aceea, Doamne, iartă-mă că am vorbit
Despre lucruri pe care nu le înțeleg
Și am rostit în rugăciune
Lucruri care întrec priceperea mea.
Dar, Doamne, tot ce-am exprimat în rugăciune
Nu este din neîncrederea mea în Tine
Ci din prea mare necaz al meu,
Care m-a împins să cred,
Că Tu poți totul
Și că nimic nu e prea greu la Tine
Și care m-a făcut să strig la Tine
Și să nădăjduiesc în Tine.
De aceea iartă-mă,
Nu pentru îndrăzneala mea,
Ci pentru ignoranța mea,
Căci nu știu cum să mă rog
Și ce să-ți cer în rugăciune.
Iartă-mă,
Nu pentru nădejdea mea în Tine,
Ci pentru vorbirea mea prea multă,
Căci n-am știut să aștept în tăcere
Izbăvirea de la Tine.
Da, Doamne, iartă-mi
Vorbele mele multe
Rostite-n rugăciune
Și ajută-mi, Doamne,
În tăcere să aștept
Izbăvirea Ta cea mare.