Un Psalm; Credință și Necredință
Doamne, sfinții tăi mă înconjoară;
Ei sunt bucuria mea.
Ei mă îndeamnă să nădăjduiesc
Și să cred că vei lucra o minune.
Doamne, cât de mare este mângâierea pe care mi-o dau ei
Și cât de multă alinare aduc ei duhului meu mâhnit.
Rugăciunile lor sunt ca un balsam pentru rana mea
Și sfatul lor ca un untdelemn pentru sufletul meu.
Ei au o mare credință în Tine
Și rugăciunile lor sunt pline de nădejde.
Ei văd numai soarele dincolo de nori
Și numai dimineața de după întunericul nopții.
(Sela)
Însă eu, Doamne, nu sunt ca ei.
Aș vrea, dar nu pot.
Mi-aș dori, dar nu am putere.
Mă rog, dar nu văd.
Deși cu mintea și cu inima cred,
Cu ochii sunt în întuneric.
Deși știu Cine ești,
Nu Te văd.
Ceea ce văd înaintea ochilor mei este doar întunericul;
Ceea ce mă înconjoară sunt doar norii negri.
Mintea mea gândește doar la ceea ce am auzit cu urechile
Și inima mea este cuprinsă doar în negura deznădejdii.
Aș vrea să ies din această stare
Și să fiu plin de speranță.
Aș vrea să spun cu frații mei că totul este bine,
Dar sunt slab.
(Sela)
Știu, Doamne, că nu sunt singurul necredincios
Și că Tu poți să-mi întărești credința.
Știu că Tu poți să-mi ridici capul
Și să-mi umpli inima de pace.
Mărturisesc, Doamne, că mică îmi este credința.
Doamne, mărește-mi credința!
Doamne, ajută-mi necredinței mele!
Doamne, dă-mi credință cât un bob de muștar!
Să cred,
Nu doar în ceea ce vei face,
Nu doar în ceea ce poți face,
Ci în Tine.
În Tine ca Dumnezeu atotputernic,
În Tine ca Dumnezeu binevoitor,
În Tine ca Dumnezeu Înțelept.
Doamne, ajută-mi credinței mele,
Domnul meu și Dumnezeul meu!