Un Psalm. Doar un Cuvânt
Oh, Doamne, de ai despica cerurile și ai coborî
De ți-ai arăta puterea Ta înfricoșătoare!
Atunci s-ar cutremura pământul
Și oamenii ar rămânea muți înaintea Ta.
Căci cine se mai așteaptă la minuni
Și cine mai crede că lucrurile se pot schimba?
Dar Tu, Doamne, nu ești un Dumnezeu făcut de mâna omului
Și Tu nu ești rezultatul închipuirilor noastre.
Oamenii vorbesc ca și cum lucrurile sunt la fel încă de la întemeierea pământului
Și că nimic nu se schimbă.
Dar Tu depășești orice așteptare
Și nu încetezi să pui în uimire chiar și pe cel mai credincios.
(Sela)
De aceea, pe Tine te chem în ajutor
Și la Tine îmi înalț glasul.
Spune doar un cuvânt
Și va fi suficient.
Căci printr-un singur cuvânt
Tu ai creat lumea.
Printr-un singur cuvânt
Tu ai vindecat pe bolnav.
Și printr-un singur Cuvânt
Tu ai mântuit pe credincios.
Un singur cuvânt, o Doamne, îți cer.
Lasă urechea mea să audă dulcele Tău glas.
Vorbește, Doamne, și se va face;
Rostește și se va împlini;
Poruncește și va lua ființă.
(Sela)
Doamne, Tu nu ai gură și totuși vorbești.
Nu ai urechi, dar totuși auzi.
Nu ai mână și totuși atingi.
Nu ai ochi și totuși vezi.
Tu nu ești ca omul pe care l-ai creat
Și nici ca idolii făuriți de mâna și închipuirea omului.
Ei au ochi, dar nu văd.
Au mână, dar nu și-o întind.
Au urechi, dar nu aud.
Au gură, dar nu vorbesc.
(Sela)
Doamne, auzi-mi glasul, când Te chem
Și pleacă-ți urechea la cererile mele.
Deschide-ți ochii și privește
Și ia aminte la frământarea mea.
Fă glasul Tău să răsune din înaltul cerului.
Vorbește și totul Ți se va supune.
Despică cerurile și coboară pe aripile norilor.
Vino și atinge-te de cel pe care l-ai creat!
Doamne, o singură privire miloasă îți cer;
O singură plecare înduioșată a urechii aștept;
O singură atingere vindecătoare doresc;
Un singur cuvânt nădăjduiesc.
Răspunde-mi Doamne când Te chem!
Rostește un singur cuvânt
Și îmi e deajuns.