Un Psalm; O Laudă
Doamne, cum să nu Te laud
Când Tu mi-ai făcut atât de mult bine?
Cum să nu Te laud
Când Ție Ți se cuvine lauda?
Te laud, căci Tu și numai Tu ești Dumnezeu,
Căci nu este alt Dumnezeu ca Tine
Și nu este alt Dumnezeu în afară de Tine.
Te laud, căci mare este credincioșia Ta
Și bunătatea Ta este fără margini.
Îndurarea Ta nu are sfârșit
Și înțelepciunea Ta este de nepătruns.
Te laud, căci ai coborât la noi
Și Fiul Tău S-a făcut ca noi
Simțind cu noi
Și suferind pentru noi.
Te laud, căci Tu m-ai iubit pe când eram încă păcătos
Și mi-ai dat viață din mort cum eram.
M-ai adus la lumină din întunericul în care zăceam
Și m-ai eliberat din robia în care eram prins.
Te laud, căci m-ai scos din mocirlă
Și mi-ai pus picioarele pe Stâncă,
Mi-ai dat nădejde pe când eram fără speranță
Și mi-ai pus în gură o cântare nouă.
Te laud, căci Tu domnești mai presus de ceruri
Dar ești aproape de omul cu duhul zdrobit.
Căci ochii Tăi văd
Și urechile Tale iau aminte la strigătul copiilor Tăi.
Te laud, căci, deși nu Te văd,
Tu mă vezi;
Deși nu Te aud,
Tu mă auzi.
Te laud, căci Tu vei privi la starea smerită a robului Tău
Și vei veni în ajutorul meu.
Vei asculta zbaterile inimii mele
Și vei răspunde din înaltul cerului.
Și câte și mai câte motive nu am să Te laud.
Sunt prea multe să le număr.
De aceea nu voi înceta să Te laud.
Da, Te voi lăuda chiar și în mijlocul necazului,
Căci Tu ești cu mine.
De aceea, chiar dacă ar fi să trec prin Valea Umbrei Morții
Nu mă tem de nici un rău.
Te laud, căci necazul este trecător;
Eu sunt trecător,
Dar Tu rămâi în veci
Și împreună cu Tine toți cei ce Te laudă.