Un Psalm; Voia Ta

Doamne, voia Ta este bună, plăcută și desăvârșită.
Da, este grea, dar bună;
Este dureroasă, dar plăcută;
Este diferită, dar desăvârșită.

Voia mea este egoistă, pământească și firească.
Eu doresc și totuși nu am;
Îmi fac planuri, dar nu izbutesc;
Cer, dar nu primesc.

Voia mea nu se înfăptuiește,
Pentru că nu este după voia Ta.
Și este mai bine așa.

Căci ceea ce Tu voiești
Izvorăște din bunătatea și înțelepciunea Ta.
Ceea ce eu voiesc
Izvorăște din firescul meu și ignoranța mea.

De aceea vreau să voiesc ceea ce Tu voiești;
Să cer ceea ce Tu ești pregătit să-mi dai.
Să-mi fac planuri după planurile Tale
Și să gândesc gândurile Tale.

Voia Ta, o, Doamne, nu voia mea
Să se facă totdeauna-n viața mea.
Precum vrei, așa fă Tu,
Căci Tu ești Olarul iar eu doar lutul.

Învaţă-mă s-accept, o, Doamne,
Voința Ta mereu.
Să nu pot altfel să trăiesc,
Decât urmându-te pe Tine.

Voința Ta să-mi fie dulce
Și-a mea voință `naintea Ta s-o-ngenunchiez.
Zdrobește, Doamne, tot ce-i firesc în mine
Și numai voia Ta întotdeauna să-ndrăgesc.

Și de vreodată voia mea nu-i după voia Ta
Nu m-asculta, Te rog, din ceruri,
Căci nu știu deseori ce să îți cer,
Dar Tu, o Doamne, știi totdeauna ce-i mai bine pentru mine.

De aceea, o, Doamne, dă-mi și voința și puterea
S-accept doar voia Ta.
Căci doar acel ce face voia Ta,
În veac el va rămâne.
Back to Top